Borrowed from Old Church Slavonic каꙗти (kajati), from Proto-Slavic *kajati.
a căi (third-person singular present căiește, past participle căit) 4th conj.
infinitive | a căi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | căind | ||||||
past participle | căit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | căiesc | căiești | căiește | căim | căiți | căiesc | |
imperfect | căiam | căiai | căia | căiam | căiați | căiau | |
simple perfect | căii | căiși | căi | căirăm | căirăți | căiră | |
pluperfect | căisem | căiseși | căise | căiserăm | căiserăți | căiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să căiesc | să căiești | să căiască | să căim | să căiți | să căiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | căiește | căiți | |||||
negative | nu căi | nu căiți |
See the etymology of the corresponding lemma form.
căi f pl