a căini (third-person singular present căinește, past participle căinit) 4th conj.
infinitive | a căini | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | căinind | ||||||
past participle | căinit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | căinesc | căinești | căinește | căinim | căiniți | căinesc | |
imperfect | căineam | căineai | căinea | căineam | căineați | căineau | |
simple perfect | căinii | căiniși | căini | căinirăm | căinirăți | căiniră | |
pluperfect | căinisem | căiniseși | căinise | căiniserăm | căiniserăți | căiniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să căinesc | să căinești | să căinească | să căinim | să căiniți | să căinească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | căinește | căiniți | |||||
negative | nu căini | nu căiniți |