From căpătui.
căpătuit m or n (feminine singular căpătuită, masculine plural căpătuiți, feminine and neuter plural căpătuite)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative/ accusative |
indefinite | căpătuit | căpătuită | căpătuiți | căpătuite | |||
definite | căpătuitul | căpătuita | căpătuiții | căpătuitele | ||||
genitive/ dative |
indefinite | căpătuit | căpătuite | căpătuiți | căpătuite | |||
definite | căpătuitului | căpătuitei | căpătuiților | căpătuitelor |
căpătuit (past participle of căpătui)