Borrowed from Ottoman Turkish (çek arabanı).
a cărăbăni (third-person singular present cărăbănește, past participle cărăbănit) 4th conjugation
infinitive | a cărăbăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cărăbănind | ||||||
past participle | cărăbănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cărăbănesc | cărăbănești | cărăbănește | cărăbănim | cărăbăniți | cărăbănesc | |
imperfect | cărăbăneam | cărăbăneai | cărăbănea | cărăbăneam | cărăbăneați | cărăbăneau | |
simple perfect | cărăbănii | cărăbăniși | cărăbăni | cărăbănirăm | cărăbănirăți | cărăbăniră | |
pluperfect | cărăbănisem | cărăbăniseși | cărăbănise | cărăbăniserăm | cărăbăniserăți | cărăbăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cărăbănesc | să cărăbănești | să cărăbănească | să cărăbănim | să cărăbăniți | să cărăbănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cărăbănește | cărăbăniți | |||||
negative | nu cărăbăni | nu cărăbăniți |