a cățăi (third-person singular present cățăie, past participle cățăit) 4th conj.
infinitive | a cățăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | cățăind | ||||||
past participle | cățăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | cățăi | cățăi | cățăie | cățăim | cățăiți | cățăie | |
imperfect | cățăiam | cățăiai | cățăia | cățăiam | cățăiați | cățăiau | |
simple perfect | cățăii | cățăiși | cățăi | cățăirăm | cățăirăți | cățăiră | |
pluperfect | cățăisem | cățăiseși | cățăise | cățăiserăm | cățăiserăți | cățăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să cățăi | să cățăi | să cățăie | să cățăim | să cățăiți | să cățăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | cățăie | cățăiți | |||||
negative | nu cățăi | nu cățăiți |