a dănțui (third-person singular present dănțuiește, past participle dănțuit) 4th conj.
infinitive | a dănțui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dănțuind | ||||||
past participle | dănțuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dănțuiesc | dănțuiești | dănțuiește | dănțuim | dănțuiți | dănțuiesc | |
imperfect | dănțuiam | dănțuiai | dănțuia | dănțuiam | dănțuiați | dănțuiau | |
simple perfect | dănțuii | dănțuiși | dănțui | dănțuirăm | dănțuirăți | dănțuiră | |
pluperfect | dănțuisem | dănțuiseși | dănțuise | dănțuiserăm | dănțuiserăți | dănțuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dănțuiesc | să dănțuiești | să dănțuiască | să dănțuim | să dănțuiți | să dănțuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dănțuiește | dănțuiți | |||||
negative | nu dănțui | nu dănțuiți |