a dăscăli (third-person singular present dăscălește, past participle dăscălit) 4th conjugation
infinitive | a dăscăli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dăscălind | ||||||
past participle | dăscălit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dăscălesc | dăscălești | dăscălește | dăscălim | dăscăliți | dăscălesc | |
imperfect | dăscăleam | dăscăleai | dăscălea | dăscăleam | dăscăleați | dăscăleau | |
simple perfect | dăscălii | dăscăliși | dăscăli | dăscălirăm | dăscălirăți | dăscăliră | |
pluperfect | dăscălisem | dăscăliseși | dăscălise | dăscăliserăm | dăscăliserăți | dăscăliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dăscălesc | să dăscălești | să dăscălească | să dăscălim | să dăscăliți | să dăscălească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dăscălește | dăscăliți | |||||
negative | nu dăscăli | nu dăscăliți |