Borrowed from French denteler.
a dantela (third-person singular present dantelează, past participle dantelat) 1st conj.
infinitive | a dantela | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dantelând | ||||||
past participle | dantelat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dantelez | dantelezi | dantelează | dantelăm | dantelați | dantelează | |
imperfect | dantelam | dantelai | dantela | dantelam | dantelați | dantelau | |
simple perfect | dantelai | dantelași | dantelă | dantelarăm | dantelarăți | dantelară | |
pluperfect | dantelasem | dantelaseși | dantelase | dantelaserăm | dantelaserăți | dantelaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dantelez | să dantelezi | să danteleze | să dantelăm | să dantelați | să danteleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dantelează | dantelați | |||||
negative | nu dantela | nu dantelați |