debita f
dēbita
dēbita
dēbitā
debita
a debita (third-person singular present debitează, past participle debitat) 1st conj.
infinitive | a debita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | debitând | ||||||
past participle | debitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | debitez | debitezi | debitează | debităm | debitați | debitează | |
imperfect | debitam | debitai | debita | debitam | debitați | debitau | |
simple perfect | debitai | debitași | debită | debitarăm | debitarăți | debitară | |
pluperfect | debitasem | debitaseși | debitase | debitaserăm | debitaserăți | debitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să debitez | să debitezi | să debiteze | să debităm | să debitați | să debiteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | debitează | debitați | |||||
negative | nu debita | nu debitați |
debita