Borrowed from French débloquer.
a debloca (third-person singular present deblochează, past participle deblocat) 1st conj.
infinitive | a debloca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deblocând | ||||||
past participle | deblocat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deblochez | deblochezi | deblochează | deblocăm | deblocați | deblochează | |
imperfect | deblocam | deblocai | debloca | deblocam | deblocați | deblocau | |
simple perfect | deblocai | deblocași | deblocă | deblocarăm | deblocarăți | deblocară | |
pluperfect | deblocasem | deblocaseși | deblocase | deblocaserăm | deblocaserăți | deblocaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deblochez | să deblochezi | să deblocheze | să deblocăm | să deblocați | să deblocheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deblochează | deblocați | |||||
negative | nu debloca | nu deblocați |