a decăli (third-person singular present decălește, past participle decălit) 4th conj.
infinitive | a decăli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decălind | ||||||
past participle | decălit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decălesc | decălești | decălește | decălim | decăliți | decălesc | |
imperfect | decăleam | decăleai | decălea | decăleam | decăleați | decăleau | |
simple perfect | decălii | decăliși | decăli | decălirăm | decălirăți | decăliră | |
pluperfect | decălisem | decăliseși | decălise | decăliserăm | decăliserăți | decăliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decălesc | să decălești | să decălească | să decălim | să decăliți | să decălească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decălește | decăliți | |||||
negative | nu decăli | nu decăliți |