a decala (third-person singular present decalează, past participle decalat) 1st conj.
infinitive | a decala | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decalând | ||||||
past participle | decalat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decalez | decalezi | decalează | decalăm | decalați | decalează | |
imperfect | decalam | decalai | decala | decalam | decalați | decalau | |
simple perfect | decalai | decalași | decală | decalarăm | decalarăți | decalară | |
pluperfect | decalasem | decalaseși | decalase | decalaserăm | decalaserăți | decalaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decalez | să decalezi | să decaleze | să decalăm | să decalați | să decaleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decalează | decalați | |||||
negative | nu decala | nu decalați |