decanta
decanta (accusative singular decantan, plural decantaj, accusative plural decantajn)
decanta
dēcantā
decanta
Borrowed from French décanter.
a decanta (third-person singular present decantează, past participle decantat) 1st conj.
infinitive | a decanta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decantând | ||||||
past participle | decantat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decantez | decantezi | decantează | decantăm | decantați | decantează | |
imperfect | decantam | decantai | decanta | decantam | decantați | decantau | |
simple perfect | decantai | decantași | decantă | decantarăm | decantarăți | decantară | |
pluperfect | decantasem | decantaseși | decantase | decantaserăm | decantaserăți | decantaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decantez | să decantezi | să decanteze | să decantăm | să decantați | să decanteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decantează | decantați | |||||
negative | nu decanta | nu decantați |
decanta