decapita
decapita
decapita
decapita
Borrowed from French décapiter, from Latin decapitāre.
a decapita (third-person singular present decapitează, past participle decapitat) 1st conj.
infinitive | a decapita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decapitând | ||||||
past participle | decapitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decapitez | decapitezi | decapitează | decapităm | decapitați | decapitează | |
imperfect | decapitam | decapitai | decapita | decapitam | decapitați | decapitau | |
simple perfect | decapitai | decapitași | decapită | decapitarăm | decapitarăți | decapitară | |
pluperfect | decapitasem | decapitaseși | decapitase | decapitaserăm | decapitaserăți | decapitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decapitez | să decapitezi | să decapiteze | să decapităm | să decapitați | să decapiteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decapitează | decapitați | |||||
negative | nu decapita | nu decapitați |
decapita