a decepționa (third-person singular present decepționează, past participle decepționat) 1st conj.
infinitive | a decepționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decepționând | ||||||
past participle | decepționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decepționez | decepționezi | decepționează | decepționăm | decepționați | decepționează | |
imperfect | decepționam | decepționai | decepționa | decepționam | decepționați | decepționau | |
simple perfect | decepționai | decepționași | decepționă | decepționarăm | decepționarăți | decepționară | |
pluperfect | decepționasem | decepționaseși | decepționase | decepționaserăm | decepționaserăți | decepționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decepționez | să decepționezi | să decepționeze | să decepționăm | să decepționați | să decepționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decepționează | decepționați | |||||
negative | nu decepționa | nu decepționați |