decerna
decerna
Borrowed from French décerner, from Latin decernere.
a decerna (third-person singular present decernă, past participle decernat) 1st conj.
infinitive | a decerna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decernând | ||||||
past participle | decernat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decern | decerni | decernă | decernăm | decernați | decernă | |
imperfect | decernam | decernai | decerna | decernam | decernați | decernau | |
simple perfect | decernai | decernași | decernă | decernarăm | decernarăți | decernară | |
pluperfect | decernasem | decernaseși | decernase | decernaserăm | decernaserăți | decernaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decern | să decerni | să decerne | să decernăm | să decernați | să decerne | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decernă | decernați | |||||
negative | nu decerna | nu decernați |