declama
dēclāmā
declama
Borrowed from French déclamer, from Latin declamare.
a declama (third-person singular present declamă, past participle declamat) 1st conjugation
infinitive | a declama | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | declamând | ||||||
past participle | declamat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | declam | declami | declamă | declamăm | declamați | declamă | |
imperfect | declamam | declamai | declama | declamam | declamați | declamau | |
simple perfect | declamai | declamași | declamă | declamarăm | declamarăți | declamară | |
pluperfect | declamasem | declamaseși | declamase | declamaserăm | declamaserăți | declamaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să declam | să declami | să declame | să declamăm | să declamați | să declame | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | declamă | declamați | |||||
negative | nu declama | nu declamați |
declama