Borrowed from French décolmater.
a decolmata (third-person singular present decolmatează, past participle decolmatat) 1st conjugation
infinitive | a decolmata | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decolmatând | ||||||
past participle | decolmatat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decolmatez | decolmatezi | decolmatează | decolmatăm | decolmatați | decolmatează | |
imperfect | decolmatam | decolmatai | decolmata | decolmatam | decolmatați | decolmatau | |
simple perfect | decolmatai | decolmatași | decolmată | decolmatarăm | decolmatarăți | decolmatară | |
pluperfect | decolmatasem | decolmataseși | decolmatase | decolmataserăm | decolmataserăți | decolmataseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decolmatez | să decolmatezi | să decolmateze | să decolmatăm | să decolmatați | să decolmateze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decolmatează | decolmatați | |||||
negative | nu decolmata | nu decolmatați |