Borrowed from French déconcerter.
a deconcerta (third-person singular present deconcertează, past participle deconcertat) 1st conjugation
infinitive | a deconcerta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deconcertând | ||||||
past participle | deconcertat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deconcertez | deconcertezi | deconcertează | deconcertăm | deconcertați | deconcertează | |
imperfect | deconcertam | deconcertai | deconcerta | deconcertam | deconcertați | deconcertau | |
simple perfect | deconcertai | deconcertași | deconcertă | deconcertarăm | deconcertarăți | deconcertară | |
pluperfect | deconcertasem | deconcertaseși | deconcertase | deconcertaserăm | deconcertaserăți | deconcertaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deconcertez | să deconcertezi | să deconcerteze | să deconcertăm | să deconcertați | să deconcerteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deconcertează | deconcertați | |||||
negative | nu deconcerta | nu deconcertați |