decongela
Borrowed from French décongeler.
a decongela (third-person singular present decongelează, past participle decongelat) 1st conj.
infinitive | a decongela | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decongelând | ||||||
past participle | decongelat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decongelez | decongelezi | decongelează | decongelăm | decongelați | decongelează | |
imperfect | decongelam | decongelai | decongela | decongelam | decongelați | decongelau | |
simple perfect | decongelai | decongelași | decongelă | decongelarăm | decongelarăți | decongelară | |
pluperfect | decongelasem | decongelaseși | decongelase | decongelaserăm | decongelaserăți | decongelaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decongelez | să decongelezi | să decongeleze | să decongelăm | să decongelați | să decongeleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decongelează | decongelați | |||||
negative | nu decongela | nu decongelați |