decortica f (plural decortiche)
See the etymology of the corresponding lemma form.
decortica
dēcorticā
Borrowed from French décortiquer, from Latin decorticare.
a decortica (third-person singular present decortichează, past participle decorticat) 1st conj.
infinitive | a decortica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decorticând | ||||||
past participle | decorticat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decortichez | decortichezi | decortichează | decorticăm | decorticați | decortichează | |
imperfect | decorticam | decorticai | decortica | decorticam | decorticați | decorticau | |
simple perfect | decorticai | decorticași | decortică | decorticarăm | decorticarăți | decorticară | |
pluperfect | decorticasem | decorticaseși | decorticase | decorticaserăm | decorticaserăți | decorticaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decortichez | să decortichezi | să decorticheze | să decorticăm | să decorticați | să decorticheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decortichează | decorticați | |||||
negative | nu decortica | nu decorticați |
decortica