decreta
decreta
decreta
dēcrēta
dēcrētā
dēcrēta
decreta
Borrowed from French décréter.
a decreta (third-person singular present decretează, past participle decretat) 1st conj.
infinitive | a decreta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decretând | ||||||
past participle | decretat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decretez | decretezi | decretează | decretăm | decretați | decretează | |
imperfect | decretam | decretai | decreta | decretam | decretați | decretau | |
simple perfect | decretai | decretași | decretă | decretarăm | decretarăți | decretară | |
pluperfect | decretasem | decretaseși | decretase | decretaserăm | decretaserăți | decretaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decretez | să decretezi | să decreteze | să decretăm | să decretați | să decreteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decretează | decretați | |||||
negative | nu decreta | nu decretați |
decreta