decupla
decupla
decuplā
Borrowed from French découpler.
a decupla (third-person singular present decuplează, past participle decuplat) 1st conj.
infinitive | a decupla | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | decuplând | ||||||
past participle | decuplat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | decuplez | decuplezi | decuplează | decuplăm | decuplați | decuplează | |
imperfect | decuplam | decuplai | decupla | decuplam | decuplați | decuplau | |
simple perfect | decuplai | decuplași | decuplă | decuplarăm | decuplarăți | decuplară | |
pluperfect | decuplasem | decuplaseși | decuplase | decuplaserăm | decuplaserăți | decuplaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să decuplez | să decuplezi | să decupleze | să decuplăm | să decuplați | să decupleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | decuplează | decuplați | |||||
negative | nu decupla | nu decuplați |
decupla