defeca
dēfecā
defeca
Borrowed from French déféquer, from Latin defaecare.
a defeca (third-person singular present defechează, past participle defecat) 1st conj.
infinitive | a defeca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | defecând | ||||||
past participle | defecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | defechez | defechezi | defechează | defecăm | defecați | defechează | |
imperfect | defecam | defecai | defeca | defecam | defecați | defecau | |
simple perfect | defecai | defecași | defecă | defecarăm | defecarăți | defecară | |
pluperfect | defecasem | defecaseși | defecase | defecaserăm | defecaserăți | defecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să defechez | să defechezi | să defecheze | să defecăm | să defecați | să defecheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | defechează | defecați | |||||
negative | nu defeca | nu defecați |
defeca