deferi
Borrowed from French déférer , from Latin deferre.
a deferi (third-person singular present defere, past participle deferit) 4th conjugation
infinitive | a deferi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deferind | ||||||
past participle | deferit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | defer | deferi | defere | deferim | deferiți | defer | |
imperfect | defeream | defereai | deferea | defeream | defereați | defereau | |
simple perfect | deferii | deferiși | deferi | deferirăm | deferirăți | deferiră | |
pluperfect | deferisem | deferiseși | deferise | deferiserăm | deferiserăți | deferiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să defer | să deferi | să deferă | să deferim | să deferiți | să deferă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | defere | deferiți | |||||
negative | nu deferi | nu deferiți |