Perfect passive participle of dēfīniō.
dēfīnītus (feminine dēfīnīta, neuter dēfīnītum); first/second-declension participle
First/second-declension adjective.
Number | Singular | Plural | |||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Case / Gender | Masculine | Feminine | Neuter | Masculine | Feminine | Neuter | |
Nominative | dēfīnītus | dēfīnīta | dēfīnītum | dēfīnītī | dēfīnītae | dēfīnīta | |
Genitive | dēfīnītī | dēfīnītae | dēfīnītī | dēfīnītōrum | dēfīnītārum | dēfīnītōrum | |
Dative | dēfīnītō | dēfīnītō | dēfīnītīs | ||||
Accusative | dēfīnītum | dēfīnītam | dēfīnītum | dēfīnītōs | dēfīnītās | dēfīnīta | |
Ablative | dēfīnītō | dēfīnītā | dēfīnītō | dēfīnītīs | |||
Vocative | dēfīnīte | dēfīnīta | dēfīnītum | dēfīnītī | dēfīnītae | dēfīnīta |