defrauda
dēfraudā
defrauda
Borrowed from Italian defraudare.
a defrauda (third-person singular present defraudează, past participle defraudat) 1st conj.
infinitive | a defrauda | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | defraudând | ||||||
past participle | defraudat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | defraudez | defraudezi | defraudează | defraudăm | defraudați | defraudează | |
imperfect | defraudam | defraudai | defrauda | defraudam | defraudați | defraudau | |
simple perfect | defraudai | defraudași | defraudă | defraudarăm | defraudarăți | defraudară | |
pluperfect | defraudasem | defraudaseși | defraudase | defraudaserăm | defraudaserăți | defraudaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să defraudez | să defraudezi | să defraudeze | să defraudăm | să defraudați | să defraudeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | defraudează | defraudați | |||||
negative | nu defrauda | nu defraudați |
defrauda