degenera
degenera
dēgenerā
degenera
Borrowed from French dégénérer, from Latin degenerare.
a degenera (third-person singular present degenerează, past participle degenerat) 1st conj.
infinitive | a degenera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | degenerând | ||||||
past participle | degenerat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | degenerez | degenerezi | degenerează | degenerăm | degenerați | degenerează | |
imperfect | degeneram | degenerai | degenera | degeneram | degenerați | degenerau | |
simple perfect | degenerai | degenerași | degeneră | degenerarăm | degenerarăți | degenerară | |
pluperfect | degenerasem | degeneraseși | degenerase | degeneraserăm | degeneraserăți | degeneraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să degenerez | să degenerezi | să degenereze | să degenerăm | să degenerați | să degenereze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | degenerează | degenerați | |||||
negative | nu degenera | nu degenerați |
degenera