delecta
Form of the verb dēlectō (“delight”).
dēlectā
Form of the verb dēligō.
dēlēcta
Borrowed from French délecter and Latin delecto.
a delecta (third-person singular present delectează, past participle delectat) 1st conjugation
infinitive | a delecta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | delectând | ||||||
past participle | delectat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | delectez | delectezi | delectează | delectăm | delectați | delectează | |
imperfect | delectam | delectai | delecta | delectam | delectați | delectau | |
simple perfect | delectai | delectași | delectă | delectarăm | delectarăți | delectară | |
pluperfect | delectasem | delectaseși | delectase | delectaserăm | delectaserăți | delectaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să delectez | să delectezi | să delecteze | să delectăm | să delectați | să delecteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | delectează | delectați | |||||
negative | nu delecta | nu delectați |