delira
dēlīrā
delira
Borrowed from French délirer, from Latin delirare.
a delira (third-person singular present deliră, past participle delirat) 1st conj.
infinitive | a delira | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | delirând | ||||||
past participle | delirat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | delirez | delirezi | delirează | delirăm | delirați | delirează | |
imperfect | deliram | delirai | delira | deliram | delirați | delirau | |
simple perfect | delirai | delirași | deliră | delirarăm | delirarăți | delirară | |
pluperfect | delirasem | deliraseși | delirase | deliraserăm | deliraserăți | deliraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să delirez | să delirezi | să delireze | să delirăm | să delirați | să delireze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | delirează | delirați | |||||
negative | nu delira | nu delirați |
Forms of the above word.
delira
delira