demarca
demarca
demarca
Borrowed from French démarquer.
a demarca (third-person singular present demarchează, past participle demarcat) 1st conj.
infinitive | a demarca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | demarcând | ||||||
past participle | demarcat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | demarchez | demarchezi | demarchează | demarcăm | demarcați | demarchează | |
imperfect | demarcam | demarcai | demarca | demarcam | demarcați | demarcau | |
simple perfect | demarcai | demarcași | demarcă | demarcarăm | demarcarăți | demarcară | |
pluperfect | demarcasem | demarcaseși | demarcase | demarcaserăm | demarcaserăți | demarcaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să demarchez | să demarchezi | să demarcheze | să demarcăm | să demarcați | să demarcheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | demarchează | demarcați | |||||
negative | nu demarca | nu demarcați |
demarca