dēmite
demite
Borrowed from French démettre, from Latin demittere.
a demite (third-person singular present demit, past participle demis) 3rd conj.
infinitive | a demite | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | demițând | ||||||
past participle | demis | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | demit | demiți | demite | demitem | demiteți | demit | |
imperfect | demiteam | demiteai | demitea | demiteam | demiteați | demiteau | |
simple perfect | demisei | demiseși | demise | demiserăm | demiserăți | demiseră | |
pluperfect | demisesem | demiseseși | demisese | demiseserăm | demiseserăți | demiseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să demit | să demiți | să demită | să demitem | să demiteți | să demită | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | demite | demiteți | |||||
negative | nu demite | nu demiteți |