denega
dēnegā
a denega (third-person singular present deneagă, past participle denegat) 1st conj.
infinitive | a denega | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | denegând | ||||||
past participle | denegat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deneg | denegi | denegă | denegăm | denegați | denegă | |
imperfect | denegam | denegai | denega | denegam | denegați | denegau | |
simple perfect | denegai | denegași | denegă | denegarăm | denegarăți | denegară | |
pluperfect | denegasem | denegaseși | denegase | denegaserăm | denegaserăți | denegaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deneg | să denegi | să denege | să denegăm | să denegați | să denege | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | denegă | denegați | |||||
negative | nu denega | nu denegați |