Borrowed from French dénoncer, from Latin denuntiare.
a denunța (third-person singular present denunță, past participle denunțat) 1st conj.
infinitive | a denunța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | denunțând | ||||||
past participle | denunțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | denunț | denunți | denunță | denunțăm | denunțați | denunță | |
imperfect | denunțam | denunțai | denunța | denunțam | denunțați | denunțau | |
simple perfect | denunțai | denunțași | denunță | denunțarăm | denunțarăți | denunțară | |
pluperfect | denunțasem | denunțaseși | denunțase | denunțaserăm | denunțaserăți | denunțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să denunț | să denunți | să denunțe | să denunțăm | să denunțați | să denunțe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | denunță | denunțați | |||||
negative | nu denunța | nu denunțați |