depila
depila
depila
dēpilā
depila
Borrowed from French dépiler, Latin depilare. Doublet of the inherited dăpăra.
a depila (third-person singular present depilează, past participle depilat) 1st conjugation
infinitive | a depila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | depilând | ||||||
past participle | depilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | depilez | depilezi | depilează | depilăm | depilați | depilează | |
imperfect | depilam | depilai | depila | depilam | depilați | depilau | |
simple perfect | depilai | depilași | depilă | depilarăm | depilarăți | depilară | |
pluperfect | depilasem | depilaseși | depilase | depilaserăm | depilaserăți | depilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să depilez | să depilezi | să depileze | să depilăm | să depilați | să depileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | depilează | depilați | |||||
negative | nu depila | nu depilați |
depila