depinge
depinge
dēpinge
Borrowed from Latin depingere.
a depinge (third-person singular present depinge, past participle depins) 3rd conjugation
infinitive | a depinge | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | depingând | ||||||
past participle | depins | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deping | depingi | depinge | depingem | depingeți | deping | |
imperfect | depingeam | depingeai | depingea | depingeam | depingeați | depingeau | |
simple perfect | depinsei | depinseși | depinse | depinserăm | depinserăți | depinseră | |
pluperfect | depinsesem | depinseseși | depinsese | depinseserăm | depinseserăți | depinseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deping | să depingi | să depingă | să depingem | să depingeți | să depingă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | depinge | depingeți | |||||
negative | nu depinge | nu depingeți |
depinge in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)