depista
Borrowed from French dépister.
a depista (third-person singular present depistează, past participle depistat) 1st conj.
infinitive | a depista | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | depistând | ||||||
past participle | depistat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | depistez | depistezi | depistează | depistăm | depistați | depistează | |
imperfect | depistam | depistai | depista | depistam | depistați | depistau | |
simple perfect | depistai | depistași | depistă | depistarăm | depistarăți | depistară | |
pluperfect | depistasem | depistaseși | depistase | depistaserăm | depistaserăți | depistaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să depistez | să depistezi | să depisteze | să depistăm | să depistați | să depisteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | depistează | depistați | |||||
negative | nu depista | nu depistați |