deprava
dēprāvā
Borrowed from French dépraver, from Latin depravare.
a deprava (third-person singular present depravează, past participle depravat) 1st conj.
infinitive | a deprava | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | depravând | ||||||
past participle | depravat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | depravez | depravezi | depravează | depravăm | depravați | depravează | |
imperfect | depravam | depravai | deprava | depravam | depravați | depravau | |
simple perfect | depravai | depravași | depravă | depravarăm | depravarăți | depravară | |
pluperfect | depravasem | depravaseși | depravase | depravaserăm | depravaserăți | depravaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să depravez | să depravezi | să depraveze | să depravăm | să depravați | să depraveze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | depravează | depravați | |||||
negative | nu deprava | nu depravați |
deprava