Borrowed from French dérailler.
a deraia (third-person singular present deraiează, past participle deraiat) 1st conj.
infinitive | a deraia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deraind | ||||||
past participle | deraiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deraiez | deraiezi | deraiază | deraiem | deraiați | deraiază | |
imperfect | deraiam | deraiai | deraia | deraiam | deraiați | deraiau | |
simple perfect | deraiai | deraiași | deraie | deraiarăm | deraiarăți | deraiară | |
pluperfect | deraiasem | deraiaseși | deraiase | deraiaserăm | deraiaserăți | deraiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deraiez | să deraiezi | să deraieze | să deraiem | să deraiați | să deraieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deraiază | deraiați | |||||
negative | nu deraia | nu deraiați |