From a Vulgar Latin *dēradicāre, from Latin dē- + radicāre (“take root”) (cf. ridica).
a deretica (third-person singular present deretică, past participle dereticat) 1st conj.
infinitive | a deretica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dereticând | ||||||
past participle | dereticat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deretic | deretici | deretică | dereticăm | dereticați | deretică | |
imperfect | dereticam | dereticai | deretica | dereticam | dereticați | dereticau | |
simple perfect | dereticai | dereticași | deretică | dereticarăm | dereticarăți | dereticară | |
pluperfect | dereticasem | dereticaseși | dereticase | dereticaserăm | dereticaserăți | dereticaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deretic | să deretici | să deretice | să dereticăm | să dereticați | să deretice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deretică | dereticați | |||||
negative | nu deretica | nu dereticați |