deroga f (plural deroghe)
See the etymology of the corresponding lemma form.
deroga
dērogā
deroga f (plural derogi)
Borrowed from French déroger, from Latin derogare.
a deroga (third-person singular present derogă, past participle derogat) 1st conjugation
infinitive | a deroga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | derogând | ||||||
past participle | derogat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | derog | derogi | derogă | derogăm | derogați | derogă | |
imperfect | derogam | derogai | deroga | derogam | derogați | derogau | |
simple perfect | derogai | derogași | derogă | derogarăm | derogarăți | derogară | |
pluperfect | derogasem | derogaseși | derogase | derogaserăm | derogaserăți | derogaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să derog | să derogi | să deroge | să derogăm | să derogați | să deroge | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | derogă | derogați | |||||
negative | nu deroga | nu derogați |
deroga