a descătușa (third-person singular present descătușează, past participle descătușat) 1st conj.
infinitive | a descătușa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | descătușând | ||||||
past participle | descătușat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | descătușez | descătușezi | descătușează | descătușăm | descătușați | descătușează | |
imperfect | descătușam | descătușai | descătușa | descătușam | descătușați | descătușau | |
simple perfect | descătușai | descătușași | descătușă | descătușarăm | descătușarăți | descătușară | |
pluperfect | descătușasem | descătușaseși | descătușase | descătușaserăm | descătușaserăți | descătușaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să descătușez | să descătușezi | să descătușeze | să descătușăm | să descătușați | să descătușeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | descătușează | descătușați | |||||
negative | nu descătușa | nu descătușați |