a descoji (third-person singular present descojește, past participle descojit) 4th conj.
infinitive | a descoji | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | descojind | ||||||
past participle | descojit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | descojesc | descojești | descojește | descojim | descojiți | descojesc | |
imperfect | descojeam | descojeai | descojea | descojeam | descojeați | descojeau | |
simple perfect | descojii | descojiși | descoji | descojirăm | descojirăți | descojiră | |
pluperfect | descojisem | descojiseși | descojise | descojiserăm | descojiserăți | descojiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să descojesc | să descojești | să descojească | să descojim | să descojiți | să descojească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | descojește | descojiți | |||||
negative | nu descoji | nu descojiți |