Borrowed from French décourager. By surface analysis, des- + curaj + -a.
a descuraja (third-person singular present descurajează, past participle descurajat) 1st conj.
infinitive | a descuraja | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | descurajând | ||||||
past participle | descurajat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | descurajez | descurajezi | descurajează | descurajăm | descurajați | descurajează | |
imperfect | descurajam | descurajai | descuraja | descurajam | descurajați | descurajau | |
simple perfect | descurajai | descurajași | descurajă | descurajarăm | descurajarăți | descurajară | |
pluperfect | descurajasem | descurajaseși | descurajase | descurajaserăm | descurajaserăți | descurajaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să descurajez | să descurajezi | să descurajeze | să descurajăm | să descurajați | să descurajeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | descurajează | descurajați | |||||
negative | nu descuraja | nu descurajați |