dēservī
deservi
Borrowed from French desservir, Latin deservire.
a deservi (third-person singular present deservește, past participle deservit) 4th conj.
infinitive | a deservi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | deservind | ||||||
past participle | deservit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | deservesc | deservești | deservește | deservim | deserviți | deservesc | |
imperfect | deserveam | deserveai | deservea | deserveam | deserveați | deserveau | |
simple perfect | deservii | deserviși | deservi | deservirăm | deservirăți | deserviră | |
pluperfect | deservisem | deserviseși | deservise | deserviserăm | deserviserăți | deserviseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să deservesc | să deservești | să deservească | să deservim | să deserviți | să deservească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | deservește | deserviți | |||||
negative | nu deservi | nu deserviți |