Unknown. Probably from Latin dis- + fētēre (“smell bad, stink”) (compare Spanish heder (“stink, reek; upset”). The prefix dis- would indicate the opposite of the verb it modifies, thus the meaning that emerged for this word in Romanian; cf. also a similar occurrence in dezmierda. Other suggested etymologies, somewhat less likely, include derivations from Latin facies, a Vulgar Latin root *satisfactāre, or *disfatāre, from fatum, or *diseffētāre, from effētus, or a derivative of fatuus (cf. Portuguese/Spanish desenfadar)[1]
a desfăta (third-person singular present desfată, past participle desfătat) 1st conjugation
| infinitive | a desfăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | desfătând | ||||||
| past participle | desfătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | desfăt | desfeți | desfată | desfătăm | desfătați | desfată | |
| imperfect | desfătam | desfătai | desfăta | desfătam | desfătați | desfătau | |
| simple perfect | desfătai | desfătași | desfătă | desfătarăm | desfătarăți | desfătară | |
| pluperfect | desfătasem | desfătaseși | desfătase | desfătaserăm | desfătaserăți | desfătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să desfăt | să desfeți | să desfete | să desfătăm | să desfătați | să desfete | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | desfată | desfătați | |||||
| negative | nu desfăta | nu desfătați | |||||