Borrowed from French défier, from Latin diffidere.
a desfide (third-person singular present desfid, past participle desfis) 3rd conjugation
infinitive | a desfide | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desfizând | ||||||
past participle | desfis | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desfid | desfizi | desfide | desfidem | desfideți | desfid | |
imperfect | desfideam | desfideai | desfidea | desfideam | desfideați | desfideau | |
simple perfect | desfisei | desfiseși | desfise | desfiserăm | desfiserăți | desfiseră | |
pluperfect | desfisesem | desfiseseși | desfisese | desfiseserăm | desfiseserăți | desfiseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desfid | să desfizi | să desfidă | să desfidem | să desfideți | să desfidă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desfide | desfideți | |||||
negative | nu desfide | nu desfideți |