desfira
From des- (“un-”) + fir (“thread”) + -a (first-conjugation verbal suffix). Some Romanian etymological dictionaries list it as deriving from a local Vulgar Latin construction *disfīlāre[1](from dis- + fīlāre < fīlum), but this is unlikely, as normally it would become *diffīlāre in Latin.
a desfira (third-person singular present desfiră, past participle desfirat) 1st conj.
infinitive | a desfira | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desfirând | ||||||
past participle | desfirat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desfir | desfiri | desfiră | desfirăm | desfirați | desfiră | |
imperfect | desfiram | desfirai | desfira | desfiram | desfirați | desfirau | |
simple perfect | desfirai | desfirași | desfiră | desfirarăm | desfirarăți | desfirară | |
pluperfect | desfirasem | desfiraseși | desfirase | desfiraserăm | desfiraserăți | desfiraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desfir | să desfiri | să desfire | să desfirăm | să desfirați | să desfire | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desfiră | desfirați | |||||
negative | nu desfira | nu desfirați |