a desfoia (third-person singular present desfoaie, past participle desfoiat) 1st conj.
infinitive | a desfoia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desfoind | ||||||
past participle | desfoiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desfoi | desfoi | desfoie | desfoiem | desfoiați | desfoie | |
imperfect | desfoiam | desfoiai | desfoia | desfoiam | desfoiați | desfoiau | |
simple perfect | desfoiai | desfoiași | desfoie | desfoiarăm | desfoiarăți | desfoiară | |
pluperfect | desfoiasem | desfoiaseși | desfoiase | desfoiaserăm | desfoiaserăți | desfoiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desfoi | să desfoi | să desfoie | să desfoiem | să desfoiați | să desfoie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desfoie | desfoiați | |||||
negative | nu desfoia | nu desfoiați |