Unknown. One proposed etymology was a Vulgar Latin *disfabicāre. It is more likely linked to or derived from Romanian înșfăca. Cf. also Aromanian dizvoc, dizvucari (“tear to shreds, delapidate, wreck”), which may or may not be related.[1] See also the rare and dialectal Romanian dezvoca, which may be a variant of this word, and see also dehoca.
a desfăca (third-person singular present desfacă, past participle desfăcat) 1st conj.
infinitive | a desfăca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | desfăcând | ||||||
past participle | desfăcat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | desfac | desfaci | desfacă | desfăcăm | desfăcați | desfacă | |
imperfect | desfăcam | desfăcai | desfăca | desfăcam | desfăcați | desfăcau | |
simple perfect | desfăcai | desfăcași | desfăcă | desfăcarăm | desfăcarăți | desfăcară | |
pluperfect | desfăcasem | desfăcaseși | desfăcase | desfăcaserăm | desfăcaserăți | desfăcaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să desfac | să desfaci | să desface | să desfăcăm | să desfăcați | să desface | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | desfacă | desfăcați | |||||
negative | nu desfăca | nu desfăcați |